Scurt istoric al Râmnicului

Râmnicu Vâlcea . Localizare . Scurt istoric

Localizare .

Judeţul Vâlcea, localizat în sudul României şi se învecinează cu judeţele Alba şi Sibiu la nord, judeţul Argeş la est, judeţul Olt la sud şi sud-est, judeţul Dolj la sud-vest, judeţul Gorj la vest şi judeţul Hunedoara la nord-vest.

Prin aşezarea sa geografică, judeţul Vâlcea beneficiază de aproape toate formele majore de relief: munţi, dealuri subcarpatice, podiş şi lunci cu aspect de câmpie, dispuse în trepte de la nord la sud, întregite de defileele ale Oltului şi Lotrului, străjuite de munţii Cozia, Căpăţânii, Făgăraş, Lotru şi Parâng. Aici între masivele de munţi se află una din cele mai mari depresiuni intramontane din judeţ , cunoscută sub numele de Ţara Loviştei.

Scurt istoric .

Prima atestare documentară certă a oraşului apare într-un hrisov emis de cancelaria domnitorului Mircea cel Bătrân la 20 mai 1388 unde se vorbeşte de o moară la Râmnic, iar dintr-un alt hrisov (4 septembrie 1389) se desprinde formularea „oraşul domniei mele, Râmnic”, ceea ce dovedeşte că pe aceste locuri există o aşezare cu rang de oraş domnesc şi deci cu tradiţie urbană mult mai veche.

Primul sigiliu al oraşului Râmnicu Vâlcea datează din 1506, fiind unul dintre cele mai vechi însemne de acest fel din Ţara Românească. De numele lui Mircea cel Bătrân se leagă aşadar prima atestare documentară a Râmnicului ca oraş domnesc.

În jurul episcopiei Râmnicului Noului Severin, care îşi avea sediul aici, îşi vor desfăşura activitatea cărturari de marcă, a căror simplă înşiruire ne dă o imagine completă asupra a ceea ce a fost Râmnicul: Antim Ivireanul, Climent, Chesarie, Filaret, Naum Râmniceanu, Dionisie Eclesiarhul etc. Venirea lui Antim Ivireanul, ca episcop al eparhiei oltene şi aducerea la Râmnic a tiparniţei sale de la Snagov, a dat un nou curs dezvoltării spirituale a cetăţii într-o perioadă plină de contradicţii.

La 29 iulie 1848, în Zăvoiul râmnicean s-a desfăşurat o mare sărbătoare naţională: sub bagheta lui Anton Pann, o formaţie corală a intonat imnul libertăţii naţionale, “Deşteaptă-te române”. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a poposit deasemenea de două ori la Râmnicu Vâlcea.

După 30 decembrie 1947 mica burghezie ce contribuise la creşterea economică a regiunii, precum şi marile familii cu tradiţie în zona (Simian, Otetelişanu, Bratianu, Pleşoianu, Hanciu, Lupaş şi Procopiu) dispar sau îşi pierd cu totul influenţa sub dictatura comunistă. Au fost distruse în acea perioadă multe exemple de artă arhitectonică veche

În 1968 oraşul redevine capitală de judeţ, este ridicat la rang de municipiu şi ajunge un important centru industrial al ţării.


Anunțuri
Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.